Psihosomatica/ Psychosomatics

Posted By administrator on June 28, 2011

În perioada adolescenţei una din cele mai frecvente forme de maladaptare este reacţia psihosomatică. Persoanele care au boli psihosomatice sunt acelea care nu îşi pot descrie sentimentele şi emoţiile în cuvinte, a căror fantasme şi imaginaţie sunt nerezolvate, care au o manieră restrictiva şi convenţională (alexitimie) şi a căror modalitate de gândire şi rezolvare de probleme este specifică (gândire operaţională). Aceste persoane au tendinţa de a gasi soluţii convenţionale, specifice unei anumite culturi, fără originalitate, fantezie şi imaginaţie, fiind adaptate de mediu, dar cu preţul unor forţe interne auto-distructive care iniţiază reacţii psihosomatice şi declanşează boala psihosomatică.

Bolile psihosomatice în general sunt explicate prin:

Complementaritatea psihofiziologică: retrăirea prin comportament sau somatizare;

Neajutorare: oboseală reactivă datorată paraliziei apărării eului;

Incoerenţa familială: pierderea siguranţei ca urmare a disensiunilor familiale;

Modelul psihosocial al tulburării psihosomatice: stimuli psihosociali care duc la reacţii fiziologice din partea sistemului nervos autonom şi a sistemului endocrin;

Readaptarea socială: apariţia mai multor evenimente într-o perioadă de timp scurtă conduce la încercarea de neadaptare şi la reacţii psihosomatice;

Reactivarea emoţională: stresul declanşează reactivarea emoţională iar reactivarea emoţională decompensează mecanismele de apărare;

Apariţia bolii psihosomatice este favorizată de:

Factori ereditari: bolile psihosomatice sunt de 5-10 ori mai frecvente la femeile care au rude de gradul I cu boli psihosomatice;

Factori genetici: frecvenţa mare a persoanlelor cu grup sangvin 0 care au ulcer peptic, frecvenţa crescută a unei anumite configuraţii de Ag HLA la persoanele cu diabet zaharat, etc;

Disfuncţii neurologice multiple: prag al durerii scăzut, dificultăţi de comunicare verbală, întreruperea căilor dintre centrii funcţiilor mentale superioare şi hipotalamusul, etc.

În 1975 Minuchin şi colab. descriau familia de tip psihosomatic care ar avea 4 caracteristici:

Apropierea exagerată dintre membrii familiei, legături interpersonale vagi, lipsa de intimitate personală;

Supraprotecţie: grija reciprocă excesivă privitor la sănătate şi siguranţă;

Rigidate: inflexibilitate vis-a-vis de schimbări în relaţiile interpersonale;

Aversiune excesivă faţă de situaţiile conflituale de compromis.

Pe de altă parte, stresul şi incapacitatea de a depăşi stresul, respectiv dezorganizarea mecanismelor de compensare, este un factor primordial în geneza bolilor psihosomatice.

O serie de autori arată că există o prevalenţă crescută a bolilor psihosomatice şi a reacţiilor psihosomatice la adolescenţi, până la 46 % , cele mai frecvente fiind reacţiile alergice şi menstruaţia dureroasă. O mare parte din adolescentele care au reacţii psihosomatice au dificultăţi de relaţionare cu mama. La copii, unul din principalii factori predispozanţi la reacţii psihosomatice este divorţul părinţilor. Pe de altă parte, copiii cu dermatită atopică au de multe ori o relaţie simbiotica cu mama. Familiile copiiilor cu boli psihosomatice sunt în mare parte familii care încearcă evitarea conflictelor.

Category: Articole psihosomatica | No Comments »
Tags:

Posted By administrator on April 28, 2011

Care sunt tipurile de durere somatoforma?

Durerea pelvină cronică

Durerea facială atipică, respectiv durere la nivelul mandibulei, maxilarului, limbii, dinţilor, durerea fiind unilaterală sau bilaterală şi cu caracter variat: surdă, înţepătoare, arsură, constantă, etc. Adesea durerea începe după o intervenţie stomatologică minoră şi persistă chiar pe parcursul timpului. Atunci când durerea facială atipică este psihogenă ea se asociază aproape întotdeauna cu depresia. Pacienţii cu durere facială atipică psihogenă răspunzând bine la psihoterapia psihanalitică.

Proctalgia fugax: este un sindrom care apare mai ales la bărbaţi tineri, fiind caracterizat de o durere spasmodică la nivel rectal, adesea cu localizare vagă deasupra sfincterului anal şi având durată de maxim câteva minute. De obicei apare noaptea şi trezeşte pacientul din somn. Nu se poate descoperi nici o cauză organică.

Cefaleea de tensiune

Durere lombară cronică recurentă

Durerea ca simptom al tulburării de conversie: durerea este descrisă adesea în termeni exageraţi sau bizari. De exemplu în sindromul Convade soţul se identifică cu soţia sa şi are dureri abdominale şi alte simptome gastro-intestinale în timp ce soţia sa este însărcinată şi naşte.

Durerea de natură organică cu aspecte patologice: uneori durerea cronică şi recurentă poate face ca pacienţii să folosească durerea pentru beneficii secundare în relaţiile personale sau de muncă. Adoptarea rolului de bolnav duce la şi mai multă durere şi la dizabilitate. Unii pacienţi folosesc durerea ca formă de comunicare.

Category: Psihosomatica, Uncategorized | No Comments »
Tags: durere somatoforma, psihosomatica

Posted By administrator on March 29, 2011

Ipohondria este o preocupare excesivă pentru boală şi propria sănătate, respectiv o interpretare nerealistă a simptomelor fizice şi senzaţiilor, aducând la o preocupare intensă, cu teama sau credinţa persoanei că ar avea o boală serioasă, deşi nu există vreo boală medicală care să fie responsabilă de senzaţiile şi semnele fizice.

Prevalenta ipohondriei

Între 3-şi 14 % din persoanele care se prezintă la medic au ipohondrie. Ipohondria apare în proporţie aproximativ egală la femei şi la bărbaţi, cu ceva mai mult la bărbaţi. Incidenţa maximă este la 40-50 de ani, dar sunt afectate toate categoriile de vârstă, mai ales adolescenţii şi persoanele peste 60 de ani.

Etiologia ipohondriei

Ipohondria este de origine psihodinamică, agresivitatea şi dorinţele ostile faţă de ceilalţi – reprimare şi înlocuire – fiind transferate în simptome fizice. Furia ipohondrilor provine din dezamăgiri trecute, rejecţii şi pierderi, dar este exprimată în prezent prin solicitarea ajutorului altor oameni, pentru ca apoi să le spună că nu sunt eficace.

Ipohondria a fost privită şi ca un mecanism de apărare împotriva vinii, sentimentul persoanei că este rea, stimei de sine scăzute şi preocupării excesive faţă de sine. Durerea şi suferinţa somatică pot fi trăite ca pedeapsă meritată pentru greşelile trecute, reale sau imaginare, şi pentru faptul că persoana este păcătoasă şi rea.

Ipohondria poate avea şi origine socio-culturală, persoana care are probleme insurmontabile asumându-şi rolul de personaă bolnavă, care îi oferă o scăpare de la îndatoririle sale.

O serie de cercetări arată că ipohondrii îşi amplifică senzaţiile somatice pentru că au un prag scăzut de toleranţă la disconfortul somatic. De exemplu, ceea ce ca o persoană normală resimte ca uşoară presiune abdominală, un ipohondru resimte ca durere abdominală. În plus există scheme cognitive disfuncţionale şi ipohondrul se centrează pe senzaţiile corporale pe care le interpretează greşit şi apoi se alarmează din cauza lor.

Adesea ipohondria urmează după o boală severă care ameninţă viaţa pacientului sau este rezultatul bolilor multiple în perioada copilăriei.

Manifestări clinice in ipohondrie

Ipohondrii se plâng de o mulţime de simptome, implicând mai multe organe şi localizări anatomice. Cele mai frecvente simptome sunt durerea, simptomele gastro-intestinale şi cardiovasculare.

Ipohondrii au de asemenea credinţa că au o boală serioasă care nu a fost încă depistată şi nu pot fi convinşi de contrariul. Această convingere persistă în ciuda rezultatelor de laborator negative, evoluţiei benigne în decursul simptomului şi asigurărilor medicului că persoana este sănătoasă.

După un stres major cum este moartea sau boala gravă a cuiva apropiat poate apare o ipohondrie tranzitorie, cu durata sub 6 luni.

Diagnosticul diferential

Diagnosticul diferenţial se face cu bolile organice, mai ales afecţiunile difuze care afectează mai multe organe şi sisteme, depresia, anxietatea generalizată, atacurile de panică, schizofrenia, fobiile, tulburările somatoforme şi conversia.

Prognosticul ipohondriei

In cele mai multe cazuri ipohondria nu se vindecă, un sfert din cazuri înrăutăţindu-se şi două treimi având o evoluţie cronică şi fluctuantă. Prognosticul este favorabil dacă ipohondria se asociază cu anxietatea sau depresia, dacă debutul este brusc, nu există o tulburare de personalitate, nu există boli organice şi vârsta pacientului este tânără.

Tratamentul ipohondriei

Ipohondrii sunt în general rezistenţii la tratamentul psihiatric.

Tratamentul de elecţie este psihoterapia de grup pentru că oferă suport social şi interacţiunea de care au nevoie aceşti pacienţi. În general psihoterapia tradiţională individuală orientată spre insight nu are succes în tratamentul ipohondriei.

În ipohondrie se recomandă investigarea medicală periodică, astfel încât pacientul să nu aibă senzaţia că este abandonat de medicul său.

Category: Articole psihosomatica, Psihiatrie | No Comments »
Tags: ipohondrie, psihosomatica, psihoterapie

Posted By administrator on March 10, 2011

Conform cu psihodinamica pacienţii care somatizează sunt de două tipuri:

Pacienţi cu istoric de deprivare emoţională severă, ale căror relaţii sunt haotice, fragile sau simbiotice şi la care simptomele fizice sunt utilizate pentru a se exprima pe sine şi a se apăra de emoţiile intolerabile. Orice încercare de a modifica relaţiile întâmpină rezistenţă.

Pacienţi fără probleme emoţionale în copilărie, la care somatizarea a apărut în urma unor evenimente de viaţă semnificative, aceşti pacienţi fiind capabili de a forma relaţii sănătoase. La acest tip de pacienţi psihoterapia psihodinamică este utilă de tratament.

Tulburările somatoforme se asociază adesea cu aexitimia- dificultatea de a recunoaşte propriile stări emoţioanle şi de a exprima sentimentele în cuvinte. Persoanele care somatizează seamănă cu victimele traumelor, care dezvoltă un sindrom de stres post-traumatic, astfel că apare o disociere a sentimentelor şi o regresie în capacitatea pacientului de a se descurca cu emoţiile.

Cele mai multe simptome somatice funcţionale sunt atribuite modificărilor fiziologice care acompaniază emoţiile. Simptomele celor mai multe tulburări somatoforme întăresc aceste emoţii.

Abordarea psihodinamică a pacienţilor cu somatizare şi aexitmie trebuie să înceapă cu coaching emoţional, permiţând pacientului să îşi identifice sentimentale care au produs somatizarea şi să lege aceste sentimente de imagini şi cuvinte, astfel încât să înceapă să le exprime. Trebuie întărită conexiunea dintre reprezentările emoţionale non-verbale şi cuvinte, astfel încât pacientul să devină mai conştient de propriile nevoi emoţionale şi sentiemente.

Mulţi pacienţi care somatizează au insa beneficii secundare importante, astfel că pot fi rezistenţi la orice abordare terapeutică (de exemplu ipohondria).

Category: Articole psihosomatica | No Comments »
Tags: psihosomatica, psihoterapie psihodinamica

Posted By administrator on March 1, 2011

Factorii psihosociali, incluzând izolarea socială, simptomele depresive şi furia au fost asociate cu riscul crescut de mortalitatea după infarctul miocardic. Este încă neclar mecanismul exact prin care factorii psihosociali îşi exercită influenţa.

Variabilitatea scăzută a frecvenţei cardiace este asociată cu creşterea mortalităţii cardiace, iar factorii psihosociali sunt la rândul lor asociaţi cu această variabilitate. Felul de a fi, locuitul singur, suportul social scăzut, simptomele depresive şi nediscutarea furiei se asociază statistic semnificativ cu bolile cardiace.

Mortalitatea cardiacă se asociază cu suportul de evaluare, sentimentul de a aparţine şi suportul tangibil. Suportul de evaluare se referă la ajutorul acordat persoanei pentru a se orienta în viaţă, pentru a percepe şi estima adecvat factorii de stres şi pentru a găsi modalităţi de adaptare. Sentimentul de a aparţine descrie nevoia umană de bază referitor la a aparţine unor grupuri de oameni şi pentru a împărtăşi interese şi valori cu alţii. Suportul tangibil evaluează disponibilitatea ajutorului concret şi practic. Persoanele cu suport social scăzut la serviciu au în general o frecvenţă cardiacă crescută constant, ceea ce se asociază cu o scădere a variabilităţii frecvenţei cardiace, respectiv boala cardiaca.

Femeile care locuiesc singure, au o reţea redusă de suport social şi care nu îşi ventilează furia discutând cu alţii au o variabilitate mai mică  a frecvenţei cardiace comparativ cu femeile care au o gospodărie mare, beneficiază de o reţea solidă de suport social şi îşi pot discuta sentimentele de furie.

Izolarea socială este de asemenea corelată cu mortalitatea de orice cauză, incidenţa bolii coronariene şi prognosticul după infarct miocardic. Furia reprimată se leagă de asemenea de mortalitatea de orice cauză, progresia aterosclerozei şi incidenţa bolii coronariene.

Category: Boli cardio-vasculare | No Comments »
Tags: boala cardiaca, factori sociali, inima, izolare sociala, psihosomatica

Posted By administrator on February 14, 2011

Durerea are un singur rol: comunicarea – comunicarea cu sinele, pentru a avertiza asupra apariţiei unei probleme, sau comunicarea cu familia sau persoanele apropiate, sau comunicarea  în sens mai larg, cu comunitatea. Durerea acută este de obicei o comunicare cu sinele, care ne avertizează asupra faptului că în corpul nostru se întâmplă ceva ce nu ar trebui să se întâmple. Aceste avertizări au rol protector, pentru sănătate.

Atunci când durerea devine persistentă comunicarea are un caracter diferit. Declaraţia sinelui este: „trebuie să faci ceva în legătură cu asta!” sau este o comunicare către ceilalţi: „Fă ceva! Te rog!”

Durerea este în general clasificată drept cronică când are o durată mai mare de 6 luni. Comunicarea nu mai este de avertizare sau de protecţie, ci o modalitate de a exprima mânia, de a spune lumii şi sinelui că persoana suferă.

Category: Boli cronice, Tulburari musculo-scheletale | No Comments »
Tags: durere, durere cronica, psihosomatica

Posted By administrator on February 7, 2011

Pe parcursul vieţii copilul îşi reţine sentimente şi exprimarea, reţinându-şi respiraţia şi contractându-şi muşchii corpului până când în final ajunge să aibă o respiraţie defectuoasă şi un corp rigid. Reich numea acest fenomen armură. Armura conţine energie bogată care nu îşi mai poate îndeplini funcţia normală. Astfel armura interferează cu fluxul liber de energie şi a organelor genitale, astfel că energia nu poate fi descărcată adecvat prin activitatea sexuală. Aceasta este partea somatică a reprimării.

Reich a lucrat direct asupra armurii corporale cât şi asupra celei caracteriale, tehnica producând o mulţime de reacţii vegetative la nivelul organismului ca de exemplu transpiraţii, paloare, roşeaţă, respectiv manifestări ale sistemului nervos vegetativ. Reich susţinea că excitarea sistemului nervos simpatic produce contracţie care este resimţită ca anxietate, în timp ce excitaţia sistemului nervos parasimpatic produce expansiune, care este simţită ca plăcare. Simpatectomia cronică produce şi menţine armura, astfel că pentru desăvârşirea contracţiei este nevoie să fie confruntată şi depăşită anxietatea. În această concepţie emoţiile sunt manifestarea unei bioenergii tangibile, iar caracterul se referă la blocajele fluxului energetic.

Prin reacţiile corpului în procesul de dizolvare a armurii Reich a descoperit că din punct de vedere funcţional corpul este împărţit în şapte segmente musculare: ocular, oral, cervical, toracic, diafragmatic, abdominal şi pelvin. De obicei aceste segmente sunt „eliberate” în ordinea de mai sus, cu excepţia faptului că pieptul este adesea mobilizat primul pentru a acumula energie în organism. Cu fiecare eliberare a unui segment poate apare o armură în segmentele anterioare, care necesită remediere – fenomenul are loc deoarece organismul nu este obişnuit cu mişcarea şi încearcă să se reântoarcă la imobilitatea anterioară, astfel că trebuie obişnuit treptat cu mobilitatea liberă.

Principiul terapeutic este relativ simplu: se îndepărtează restricţiile din curgerea liberă de energie prin corp şi se restaurează funcţionarea normală, sau, cu alte cuvinte, se îndepărtează armura.

Există trei abordări diferite:

Respiraţia, care acumulează energie şi exercită un impuls intern asupra blocajelor, pacientului i se cere să respire profund, fără să forţeze respiraţia şi să-şi permită să dezvolte un ritm care în curând devine mai uşor mai liber.

Atacarea directă a musculaturii spastice pentru a elibera contactura. Asupra contracţiei muşchilor scheletali se poate lucra direct, în timp ce asupra organelor şi ţesuturilor se poate lucra doar indirect. Pentru a mobiliza muşchii contractaţi se creşte întâi contractura, până la punctul în care acesta nu mai poate fi menţinută, prin presiune directă cu degetele asupra muşchiului. Muşchiul va începe să se relaxeze doar atunci când emoţia sau ideea din spatele contracturii este eliberată şi exprimată. Din acest motiv grupele musculare care formează o unitate funcţională în reţinerea emoţiilor sunt abordate laolaltă.

Menţinerea cooperării pacientului, aducând la suprafaţă şi depăşind rezistenţele sale la terapie. Depăşirea rezistenţelor la terapie este foarte importantă pentru că pacientul va încerca din toate puterile să îşi menţină imobilitatea şi va încerca de asemenea să nu se descopere pe sine datorită fricii de expansiune şi mişcare. Când pacientul începe să îşi simtă propriile restricţii şi are un contact suficient cu propriul organism astfel încât să ştie ce reprimă şi de ce atunci se fac progrese în terapie.

Baza reprimării şi contracturii musculare este anxietatea. Organismul încearcă întotdeauna să controleze anxietatea, iar în terapie pacientul este forţat să îşi tolereze propria anxietate şi să îşi exprime sentimentele interzise. Cea mai importantă emoţie care trebuie exprimată este furia şi până când furia nu este exprimată pacientul nu poate trăi deplin alte emoţii.

Atunci când nu se poate lucra asupra muşchilor cu mâinile se lucrează prin mobilizarea zonelor respective (de exemplu mobilizarea ochilor pentru a elibera contractura din creier), lucrând de la cap în jos.

Fiecare armură are trei straturi:

Faţa socială;

Stratul secundar sau mijlociu, care însumează toate emoţiile reprimate: furie, ură, dispreţ, etc (acest strat este de obicei format din mai multe straturi suprapuse).

Centrul sănătos, care se exprimă atunci când sunt îndepărtate toate blocajele.

Category: Articole psihosomatica | No Comments »
Tags: armura corporala, psihosomatica, wilhelm reich

Posted By administrator on January 24, 2011

Unul din cele mai mari riscuri ale psihiatriei secolului 21 este reducţionismul, respectiv există riscul de a avea pe de o parte specialiştii în ştiinţe psihosociale şi pe de altă parte specialiştii în neuroştiinţe.

Una din cele mai nefericite dihotomizări (Gabbard, 2000) este aceea că psihoterapia este un tratament pentru tulburările cu bază biologică care ar trebui tratate medicamentos. Acest punct de vedere îşi are originile în dualismul Cartezian care împarte fiinţa umană în minte şi corp, plus creier. Ceea ce numim minte este activitatea creierului (Andreasen, 1997), dar complexitatea mentală nu poate fi redusă la chimie şi fiziologie.

Studiile genetice arată că tiparele Mendeliene nu sunt aplicabile tulburărilor psihiatrice. În majoritatea acestor tulburări predomină expresiile genetice cu forme diferite şi cu penetranţă incompletă, ceea ce duce la concluzia că factorii de mediu şi cei developmentali interacţionează cu factorii genetici în producerea bolii psihice.

În 1998 Kendel demonstra (experimente pe animale marine) că sinapsele (legaturile dintre neuroni) pot fi modificate permanent şi întărite prin reglarea exprimării genetice în conexiune cu învăţarea din mediu. Ca rezultat al învăţării, numărul de sinapse se dublează sau se triplează. Kandel presupune că psihoterapia duce la modificări similare ale sinapselor din creier, structura creierului fiind dinamică şi având plasticitate. Psihoterapia este astfel privită ca formă de învăţare, astfel că duce la modificări ale expresiei genetice şi modifică tăria coenxiunilor sinaptice. Secvenţa genetică nu poate fi modificată de experienţa din mediu, dar funcţia transpcripţională a genelor (capacitatea genelor de a conduce la producerea de proteine specifice) este modificată de factorii de mediu.

Mai mult, zestrea genetică individuală influenţează felul în care persoana este tratată de părinţi în copilărie (Reiss, 1995), iar felul în care părinţii tratează copilul influenţează la rândul său dezvoltarea genomică.

Stresorii din mediu influenţează declanşarea vulnerabilităţii genetice la boală.

Studiile pe animale arată că mediul social influenţează modul în care neurotransmiţătorii afectează organismul, de exemplu răspunsul neuronal la serotonină diferă dramatic funcţie de statutul social al animalului. La animalele dominante serotonina determină transmisia de impulsuri nervoase. Dacă statutul social al animalului se schimbă, se schimba şi efectul serotoninei asupra nervilor.

Traumele produc la rândul lor modificări biochimice şi comportamnetale, asociate cu modificări serotoninergice şi noradrenergice.

Toate studiile indică că există aşa numitele „ferestre în timp” când o genă depinde de influenţele de mediu, care îi controlează exprimarea. Conform cu Ornitz (1996) la om aceste ferestre în timp se manifestă în mica copilărie (15 luni – 4 ani ), copilăria târzie (6 – 10 ani), pubertate şi perioada de mijloc a adolescenţei. Traumele din copilărie se pare că sunt legate de maturizarea structurală a creierului (Pynoos, 1997).

În acest context devine tot mai clar că psihoterapia în sine poate influenţa structura şi funcţionarea creierului uman. Cercetările arată că psihoterapia psihodinamică are un impact semnificativ asupra metabolismului serotoniei. Terapia cognitivă influenţează nivelul hormonilor tiroidieni la persoanele cu depresie majoră. Cercetările asupra pacienţilor cu cancer arată că psihoterapia şi relaţiile suportive pot influenţa funcţionarea creierului.

Category: Articole psihosomatica | No Comments »
Tags: genetica, minte-corp, neurobiologie, neuroni, psihiatrie, psihosomatica, psihoterapie

Posted By administrator on January 20, 2011

Ce inseamna o buna sanatate emotionala?

Oamenii care au o buna sanatate emotionala sunt constienti de gandurile, sentimentele si comportamentele lor, respectiv au invatat care sunt modalitatile sanatoase de gestionare a stresului si problemelor care apar inerent in viata noastra. Oamenii cu buna sanatate emotionala se simt bine cu propria persoana si au relatii sanatoase.

Dar in viata fiecarui om se intampla diverse lucruri care fac ca aceasta sanatate emotionala sa se clatine si sa apara sentimente puternice de tristete, stres sau anxietate, de exemplu atunci cand cineva isi pierde slujba, cand intr-o familie se naste un copil, atunci cand moare cineva apropiat, in caz de divort sau despartire, atunci cand suferim de o boala severa, cand avem probleme financiare, sau pur si simplu ne mutam intr-o casa noua. Sa nu uitam ca si schimbarile in bine pot fi la fel de stresante ca si schimbarile rele.

Cum pot emotiile sa afecteze sanatatea?

Corpul nostru raspunde la modul in care gandim, simtim si actionam, prin ceea ce se numeste legatura minte-corp. Atunci cand esti stresat, anxios sau suparat, corpul tau va incerca sa iti spuna ca ceva nu este in regula. De exemplu in caz de stres se pot dezvolta probleme cum sunt hipertensiunea arteriala sau ulcerul duodenal.

Exista o multime de simptome care pot fi semne ale dezechilibrului emotional: durerile de spate, modificari ale poftei de mancare, dureri toracice, constipatie sau diaree, uscaciunea gurii, oboseala extrema, dureri generale in corp, dureri de cap, hipertensiune arteriala, insomnie, ameteli, palpitatii, probleme sexuale, dificultati in respiratie, transpiratii, dureri de stomac, crestere sau pierdere in greutate.

Dezechilibrele emotionale pot slabi sistemul imunitar, astfel incat devenim mai susceptibili la raceli si alte infectii. Atunci cand suntem stresati sau suparati este posibil de asemenea sa nu avem mare grija de sanatatea noastra.

Ce putem face in situatii de stres?

Un lucru important este acela de a ne recunoaste emotiile si a intelege de ce le avem. Daca ne gandim la cauzele tristetii care ne copleseste, a stresului sau anxietatii putem face un pas spre gestionarea acestor emotii. Asa ca, ce putem face?

Exprimati-va sentimentele. Daca va simtiti stresat, anxios sau trist si nu spuneti nimanui cum va simtiti, aceasta poate inrautati lucrurile. Nu e nimic rau in a spune celor apropiati ce simtiti. Familia si prietenii va pot ajuta; nu va ganditi ca nu are rost sa ii impovarati cu problemele dvs. Este util sa cereti si ajutorul cuiva care este neutru- medicul, psihoterapeutul sau preotul- pentru a va oferi suport in situatia prin care treceti.

Duceti o viata echilibrata. Nu faceti o obsesie din problemele pe care le aveti, pentru ca asta duce la sentimente negative. Nu trebuie sa pretindeti ca sunteti fericit, dar incercati sa va ganditi si la aspectele bune ale vietii dvs. Puteti tine un jurnal in care sa va notati si lucrurile care va confera clipe de fericire. Faceti-va timp pentru hobby-urile dvs si pentru lucruri care va fac placere.

Calmati-va. Puteti apela la tehnici de relaxare pentru a va re-echilibra emotiile.

Aveti grija de dvs. Aveti grija de corpul dvs: mancati la ore regulate, dormiti suficient si faceti sport. Nu abuzati de droguri sau alcool.

Category: Psihosomatica | No Comments »
Tags: emotii, psihosomatica, sanatate, stres

Posted By administrator on January 12, 2011

Workshop de psihosomatica

Mind-Body “Matricea Realitatii”

26-27 martie 2011, Bucuresti

Exista o singura “realitate” sau mai multe? Cum ne cream propria realitate? Atunci cand spunem despre ceva ca este real, vorbim de o realitate absoluta?

Workshop-ul “Matricea realitatii” este o incursiune in modul in care ne concepem inconstient propria realitate si felul in care o traim. De multe ori nu suntem bolnavi din intamplare, asa cum nu suferim intamplator, chiar daca la prima vedere ar parea ca este asa.

Vom lucra cu tehnici psihoterapeutice integrative, punand accent pe aspectele relationale.

Formator: Oana-Maria Popescu, formator si supervizor in cadrul European School of Integrative Psychotherapy

Cine poate participa? Studenti si absolventi de psihologie, medicina, asistenta sociala, psihoterapeuti, persoane interesate de dezvoltarea personala.

Orar: Sambata, 26 martie, orele 9-20; Duminica, 27 martie, orele 9-14

Locul desfasurarii: Bucuresti

Pentru inscrieri si informatii suplimentare va rugam contactati:

Mirela Motronea, tel. 0744.178166

Email:curs2010training@gmail.com

Category: Evenimente- psihosomatica | No Comments »
Tags: